miercuri, 30 mai 2012

Jos palaria!

Intotdeauna am fost de-a dreptul fascinata de batraneii aceia care, in ciuda multor ani ce trec peste ei si in ciuda batranetii care isi face simtita prezenta tot mai mult, raman impreuna "la bine si la rau, pana cand moartea ii va desparti".
Chiar astazi mi-a fost dat sa vad un astfel de cuplu, amandoi trecuti de 70 de ani. El, un batranel micut, se deplasa cu foarte mare greutate si, pe deasupra, orb. Ea, o femeie frumoasa in tineretea ei cu siguranta, in baston si cu o gentuta cu medicamente. Se deplasau usor, domol cu toate ca autobuzul care ,probabil, ii ducea catre casa era deja in statie, ei fiind la nici 10 metri. Au mers incet, cu rabdare pentru sotul aflat aproape in imposbilitatea de a se misca, si au asteptat cuminti urmatorul autobuz. Ea, cu o mare grija si cu o frumoasa afectiune ce era clar ca o purta pentru barbatul ales, l-a ajutat sa se urce in autobuz, l-a ghidat catre scaun si l-a ajutat sa se aseze.
Este minunat sa vezi ca exista si astfel de povesti, ale unor oameni care raman impreuna pana cand, la propriu, moartea ii va desparti. Raman impreuna, se ajuta, se sprijina si, mai presus de toate, nu uita sa se iubeasca la fel ca la inceput.
Pentru asta, eu imi scot palaria in fata lor si le multumesc batraneilor de astazi pentru o lectie de nepretuit, aceea ca dragostea adevarata nu tine cont de nimic, ca sacrificiul si rabdarea vor ajuta intotdeauna la mentinerea unei relatii, la fel de frumoasa pe cum era la inceputurile ei.

6 comentarii:

  1. Dap .. asa e am vazut si eu multe cazuri chiar azi la Piata Presei in statie la 41 o tanara doamna (30ani) cu sotul in scaun cu rotile am ramas asa :-o ea foarte eleganta si frumoasa tot a ramas alaturi de sot ...

    RăspundețiȘtergere
  2. Pe mine personal batranii ma fac sa plang. In orice caz.
    Si nu suport cand vad tineri care isi bat joc de ei. Pe acei oameni josnici i-as impusca la zid! I-as tortura in cele mai cumplite moduri. Pentru ca isi bat joc de nicte oameni neajutorati.
    De exemplu, eu merg cu autobuzul la scoala, si dimineata uneori nu sunt asa multe locuri incat sa stam jos. Si sunt zile in care mai e cate o batranica pe scaun, singura. Si observ ca unii prefera sa stea in picioare decat sa se aseze langa ea.. Asta e lumea in care traim.. Sau situatii in care merg in oras si intreaba vreun tanar unde este spitalul X sau magazinul Y. Si ii iau peste picior.. Asta tine de cei 7 ani de acasa.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aici deja intrăm în altele. Dar cel mai trist este că nu se conştientizează că, mai devreme sau mai târziu, cu toţii vom ajunge acolo. Aşa cum ai zis şi tu, este vorba de cei 7 ani de acasă.

      Ștergere
    2. Si cum lipseste la multe persoane in ziua de azi... Nu prea avem la ce sa ne asteptam .. in afara de lucruri urate. In genul celor mentionate mai sus.:)

      Ștergere
    3. Din pacate, da. Si sunt tot mai des asemenea comportamente si persoane :)

      Ștergere