Jos palaria!

Intotdeauna am fost de-a dreptul fascinata de batraneii aceia care, in ciuda multor ani ce trec peste ei si in ciuda batranetii care isi face simtita prezenta tot mai mult, raman impreuna "la bine si la rau, pana cand moartea ii va desparti".
Chiar astazi mi-a fost dat sa vad un astfel de cuplu, amandoi trecuti de 70 de ani. El, un batranel micut, se deplasa cu foarte mare greutate si, pe deasupra, orb. Ea, o femeie frumoasa in tineretea ei cu siguranta, in baston si cu o gentuta cu medicamente. Se deplasau usor, domol cu toate ca autobuzul care ,probabil, ii ducea catre casa era deja in statie, ei fiind la nici 10 metri. Au mers incet, cu rabdare pentru sotul aflat aproape in imposbilitatea de a se misca, si au asteptat cuminti urmatorul autobuz. Ea, cu o mare grija si cu o frumoasa afectiune ce era clar ca o purta pentru barbatul ales, l-a ajutat sa se urce in autobuz, l-a ghidat catre scaun si l-a ajutat sa se aseze.
Este minunat sa vezi ca exista si astfel de povesti, ale unor oameni care raman impreuna pana cand, la propriu, moartea ii va desparti. Raman impreuna, se ajuta, se sprijina si, mai presus de toate, nu uita sa se iubeasca la fel ca la inceput.
Pentru asta, eu imi scot palaria in fata lor si le multumesc batraneilor de astazi pentru o lectie de nepretuit, aceea ca dragostea adevarata nu tine cont de nimic, ca sacrificiul si rabdarea vor ajuta intotdeauna la mentinerea unei relatii, la fel de frumoasa pe cum era la inceputurile ei.

Facerea de bine...

Pentru ca incerc, pe cat pot de mult, sa ajut pe oricine imi solicita ajutorul am ocazia sa vad cum un simplu "Multumesc!" a devenit ataaat de greu de rostit.
Adica, din moment ce ai nevoie de ajutor si cineva este acolo in sprijinul tau, mi se pare perfect normal si de bun-simt ca macar un "Multumesc!" sa fie adresat. Nu cred ca este un efort prea mare sau mult prea greu. Trebuie putina vointa si un strop de educatie, un strop numai.
De asemenea, in conditiile in care ceri ajutorul o data, a doua oara, a mia oara iar a o mia si una oara nu mai poti sa ajuti deja esti un nemernic, un egoist si, desigur, cea mai rea persoana din acest Univers.
Ma intreb...ce se intampla? Trebuie sa imi schimb atitudinea, macar sa fiu rea de la inceput pana la final? :))

Mulţumesc!

De ceva vreme sunt atât de plăcut surprinsă că mai există  persoane cu un suflet atât de frumos şi aici vorbim de Diana-Florina Cosmin.
Totul a început pe 21 aprilie când, după ce am adăugat-o pe facebook pe Diana, i-am cerut câteva informaţii legate de carte şi de unde o pot cumpăra. Mi-a răspuns foarte repede şi pe un ton foarte cald. Ba chiar după un timp mi-a trimis şi un cadou constând într-o gentuţă, jurnal şi cartea semnată de însăşi Diana. De-a lungul vremii am avut multe discuţii frumoase şi constructive, am primit sfaturi foarte utile la care ţin foarte mult, sfaturi pe care le voi respecta pe cât posibil.
Diana a fost acolo tot timpul, m-a ajutat foarte mult cu unele dileme şi întrebări de-ale mele, m-a ghidat către anumite "căi" să le numesc aşa. Şi de parcă nu era de ajuns, ieri şi astăzi m-a ajutat să încropim un proiect despre care nu pot spune încă nimic :D Însă este un proiect foarte important pentru mine şi la care Diana şi-a pus umărul şi...se vede! :D
Mă consider o norocoasă că tocmai eu am onoarea să cunosc o persoană cu un suflet atât de mare şi de frumos, o persoană atât de generoasă şi de solidară, chiar şi cu persoane pe care încă nu a avut ocazia să le întâlnească. Pentru că aceste persoane sunt din ce în ce mai rare şi am fost pe punctul de a crede că sunt chiar pe cale de dispariţie.
Mulţumesc, Diana!

Faliment

Oare de ce ne incapatanam de atatea ori sa investim atat de multe sentimente intr-o "afacere" despre care stim inca de la inceput ca se indreapta sigur catre insolventa?
Tintim catre un anumit domeniu, gasim "obiective", facem proiecte, municm, cladim caramida cu caramida baza, avem "afacerea" pusa pe picioare si atunci cand se afla pe culmile succesului se produce inevitabilul:"falimentul" sentimental".
De ce? Pentru ca inca de cand puneam bazele, caramizile-cum spuneam mai sus, nu suntem atat de atenti pe cat ar trebui. Le alegem la intamplare poate, mai ciobite, mai uzate, baza nu este atat de solida pe cat trebuie, la primul "cutremur" se prabuseste si astfel ia baza de unde nu-i! :) Si...unde baza nu e, nimic nu e!

Şi dacă se întâmplă pe tine să te văz, / Desigur că la noapte un tei am să visez./ Şi dacă se întâmplă să întâlnesc un tei, /Desigur toată noaptea visez la ochii tăi.

Dupa week-end-ul prelungit de care am avut parte saptamana asta, reintoarcerea in Bucuresti a fost mai placuta decat ma asteptam.
Intrucat am ajuns la o ora la care intunericul aproape ca se instalase, am fost intampinata de o atmosfera superba: o liniste incredibila si totodata atipica pentru Bucuresti dar si pentru cartierul meu, care de ceva timp era acoperit de "muzica" celor din trupa numita "Reabilitare termica", cer foarte senin cu ceva stele jubiland la venirea noptii, o adiere usoara si revigoranta si, cel mai important, mireasma florilor de tei!
Pentru un moment timpul a stat in loc si m-am reintors, a doua oara in ultimele zile, la copilarie. Copilaria mea frumoasa cu dulceata de capsuni si seri de mai cu parfum de tei.  Acest feed-back, deja-vu sau cum vreti sa ii spuneti m-a inspirat si pentru versurile din preferatul meu, Eminescu si cu siguranta mi-a incarcat bateriile la maximum pentru zilele ce urmeaza.

 Ce poate fi mai frumos? :)

Back in time

De multe ori, am ciudatul sentiment ca trebuia sa ma fi nascut intr-o alta epoca.
Poate in epoca trasurilor, a umbrelelor din dantela.

Poate in epoca uniformelor scolare, a fotografiilor alb-negru(pentru ca da, imi plac mult).

Poate in epoca pantalonilor evazati, a rochitelor plisate.

Poate in epoca cofetariilor din colt de strada si nu a fast-food-urilor din colt de strada.

Si lista ar putea continua.
Poate suna a nostalgie cu iz de regret al vremurilor trecute, dar cu totii avem nevoie de astfel de momente. Momente in care sa visam si sa ne imaginam "cum ar fi". :)

Copilarie

Cu totii avem, cu siguranta, cate ceva ce ne aminteste de copilarie.
In cazul meu, printre altele, este mirosul dulcetei de capsuni pe care mama o pregateste cu atat de mult drag in fiecare primavara. Aceasta se afla printre preferatele familiei si este nelipsita din camara.
Asa ca astazi, m-am simtit din nou copil. In toata bucataria plutea mirosul dulce si aromat al micului deliciu, cu aroma de vanilie. Mama se ocupase sa le pregateasca asa cum stie mai bine.

Cu toate ca este o decizie destul de grea in ceea ce priveste modul de a consuma aceste trufandale de mai, sub forma de dulceata sau pur si simplu, abia culese, ele raman, poate, blazonul cel mai reprezentativ pentru luna mai.
Si cu toate ca acum putem avea capsuni in farfurie la orice ora din zi si din noapte, nimic nu se compara cu fructele culese din propria gradina. Aroma capsunilor de acasa este unica, incomparabila cu cea a capsunilor ambalate in cutii din plastic, din fiecare supermarket.
Asa ca acum, dupa capsuni, vor veni ciresele. Nerabdare, nerabdare!

Eu vreau soare!

Niciodata, de cand ma stiu, nu mi-a placut ploaia care dureaza mai mult de o ora, maxim.
Imi plac zilele cu soare, dar nu cele caniculare. Ador sa ma trezesc cu un soare puternic ce imi bate in geam decat sa ma trezesc cu picaturi de ploaie atat de enervante, la ora 7 cand somnul este atat de "dulce".
Prefer caldura cu siguranta in defavoarea frigului. Desi, nici prea multa caldura sa nu fie. O caldura de aprilie. Aprilie cel din copilaria mea, nu cel cu 30 de grade.
Si acum, daca ne gandim putin, cine ar prefera statul in casa in locul unei plimbari, unei zile de plaja? :D
Atmosfera asta bacoviana (cum obisnuia sa spuna o profesoara de limba romana) reprezinta scenariul cel mai urat posibil pentru un final de saptamana, eu vreau soare!

All good things come to an end...

Spune cantecul :)
Da, toate lucrurile au un final. Nu neaparat doar lucrurile bune au un final. Bune pot fi doar in imaginatia noastra orbita si incetosata de febra momentului, care depaseste cu mult cele 38 de grade :)
Cand un lucru, bun pentru noi, se termina sau, pur si simplu, dispare starile difera de la o persoana la alta si de la un caz la altul. Fie te poti simti bine si usurat pentru ca in adancul tau simteai ca acel lucru bun nu e chiar atat de bun, numai ca nu voiai sa accepti asta, fie poti simti ca pamantul iti fuge de sub picioare, ca nimic nu mai are sens si totul devine o rutina absurda si plictisitoare, ca viata devine gri si nimic nu mai este frumos, totul fiind un simulacru a ceea ce candva reprezenta fericirea.
Oricare din cele doua stari ne-ar incerca, este cert ca trebuie sa fim constienti ca nimic, absolut nimic nu este intamplator, ca daca ceva s-a terminat intr-un moment este pentru ca nimic in viata asta nu este vesnic sau pur si simplu acel "ceva" sau "cineva" nu isi mai avea locul in viata noastra, nu ne mai trebuia.
Este de o mie de ori mai important sa pretuim fiecare lucru marunt, sa ne bucuram de zambetul unui batran caruia ii cedezi locul tau, sa ne bucuram de un "Alo, mama?" decat sa stam si sa ne plangem de mila si sa lasam viata sa treaca pe langa noi.
Timpul nu se mai intoarce, nu mai poate fi din nou "ieri" sa putem iesi cu prietenii in loc sa stam in acasa, izolati, pentru ca suferim si trebuie sa ne plangem ca viata este atat de dura!
Asa ca, sa ne gandim la toate acestea, sa reflectam putin si sa aplicam, zic eu, acel "Carpe diem!" pe care l-am invatat in primele ore de latina! :)

Sa fim "fashion"!-partea a doua.

Cum in fiecare zi am deosebita ocazie sa trec pe langa diverse scoli generale si licee, incep sa imi intaresc convingerea ca pentru multe dintre fetele si multi dintre baieti scopul scolii a fost schimbat cu mult timp in urma.
Nu mai se merge la scoala sa se acumuleze cunostinte, informatii noi-ca pentru asta se numeste "Scoala"-, acum se merge sa se fumeze la fiecare colt al scolii, sa se etaleze fiecare achizite noua, sa se defileze pe tocuri caat mai inalte(chiar astazi o domnisoara se chinuia sa ajunga la timp la ora, cocotata fiind pe tocuri si machiata cat mai nenatural posibil) si exemplele ar putea continua.
Nu ca eu as fi prea departe de aceasta generatie, insa ma bucur ca "pe vremea mea" lucrurile stateau altfel. Chiar ma bucur! :)

Home, sweet home :)

Azi merg acasa! Au trecut doua saptamani si am nevoie sa imi reincarc bateriile dupa ultimele zile! :)
Sunt foarte nerabdatoare sa imi revad parintii, bunicuta mea iubita si sa pierd o dupa-amiaza asa cum se anunta a fi cea de maine, in cel mai frumos mod, cu ai mei si cu o carte buna(inca nu m-am hotarat care va fi "aleasa") sub nucul imens din fata casei care este acolo de cand ma stiu, si care a vegheat la fiecare joc cu papusi al meu si al prietenelor mele si care parca pune pe fuga toata caldura de afara... Nu e nimic mai frumos ca sentimentul care te intampina cand ajungi, in sfarsit,  ACASA!
Un week-end frumos va doresc si de multa, multa iubire sa aveti parte!

Pentru ca se poate!

Aseara am dat intamplator peste un post pe facebook al unui link ce ma conducea catre un proiect foarte interesant. La initiativa lui Cezar Dumitru, a fost demarat un proiect foarte util pentru noi, romanii. Este vorba de alegerea celor mai frumoase si impresionante 7 locuri din Romania sau "Cele 7 minuni ale Romaniei" asa cum spune inususi Cezar, prin analogie cu cele 7 minuni ale lumii. Acest sondaj va cuprinde 2 etape:prima etapa-cititorii site-ului sa nominalizeze, din punctul lor de vedere, care sunt cele 7 minuni ale Romaniei iar dupa 3 saptamani vor fi alese 15 locuri care au fost cel mai des nominalizate si ulterior, in a doua etapa, vor fi votate si alese cele 7. Mai jos este si subsemnata pagina unde puteti gasi acest sondaj.
http://www.imperatortravel.ro/2012/05/haideti-sa-stabilim-impreuna-care-sunt-cele-7-minuni-ale-romaniei.html

Astazi, in timp ce pierdeam vremea putin pe Facebook, Andreea Marin Banica a postat pe pagina personala despre un alt proiect, la fel de interesant, dar despre romani, cu idei extraordinare dar care din pacate nu sunt sustinuti de noi, ai lor. Ei isi desfasoara activitatile in afara granitelor tarii.Acest proiect sau campanie, asa cum este numita de insasi Andreea, incepe prin prezentarea unui medic, din Medias, care in acest moment isi petrece timpul in diverse colturi ale lumii, printre cele mai defavorizate, ajutand oamenii, oferindu-le sansa de a beneficia de unele servicii medicale care noua ne sunt foarte la indemana. Tot astazi, realitatea.net a lansat o sectiune speciala "Trezeste Romania" unde pot fi prezentate diverse astfel de povesti si cele mai interesante vor fi alese pentru prezentare in cadrul emisiunii cu acelasi nume, emisiune ce va fi moderata de Andreea Marin Banica incepand cu data de 1 iunie.
http://www.realitatea.net/trezesteromania.html

Mi se par foarte interesante aceste initiative, deoarece trebuie sa demonstram ca Romania nu inseamna numai acele lucruri atat de urate care se spun despre noi. Romania are un foarte mare potential, avem cu ce ne mandri, ce arata lumii intregi. Ne lipseste insa, putina motivatie, putina educatie, dar si "mana de fier" potrivita care sa poata exploata aceste bogatii asa cum ar trebui.
Este foarte corect sa incurajam persoanele care se preocupa de asta, sa semnam o petitie, sa dam chiar si un share pe facebook, sa afle si ceilalti despre ce avem, dar si despre ce am putea avea daca ne-am da putin mai mult silinta! :)
http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=n7RZjs8uVDw

Muzica, nu zgomot...

Nu stiu altii cum sunt...dar eu o sa merg pe Magic FM.
Dupa o zi, o zi intreaga plina de diverse activitati, un drum teribil spre casa, pentru ca vorbim de traficul din Bucuresti la orele de varf, mi-am spus ca trebuie sa ascult putina muzica, sa imi incarc bateriile. La momentul acela, radio era cel mai comod fel de a-mi face acest hatar. Dar...surpriza! De-a lungul celor 5 minute cat am rezistat pe vreo 4 posturi, aceleasi 4 melodii au inceput. Pur si simplu exista unele zile cand nu ai rabdare si pentru asta, cand iti doresti "muzica, nu zgomot", asa cum bine a spus chiar sloganul unui post de radio, care de asemenea se afla printre favoritele mele...
Asa ca, fara nicio indoiala, Magic FM ramane preferatul meu! :)

Si cam atat si cu primavara...

Parca ieri era februarie, cu zapezile acelea imense care ne-au tinut companie destul de mult timp, si visam cu ochii deschisi la primavara ori de cate ori aveam ocazia. Pentru ca da, primavara este anotimpul meu preferat si nimic nu poate schimba asta. Este imposibil sa nu iubesti cum totul revine la viata, cum caldura isi face aparitia si ea usor-usor, cum incepem sa renuntam la hainele groase si greoaie pe care le-am purtat iarna si sa le inlocuim cu tricouri, rochite...
Din pacate insa, primavara care imi place mie, cea cu temperaturi ok(nu de 30 de grade ca acum), cu raze de soare care, timid, isi fac loc printre draperii si iti mangaie fata, anuntandu-te ca e timpul sa te trezesti, cu muulte flori, cu vacanta, si-a cam luat talpasita de la noi. Vara a cam speriat-o si acum incepe sa se instaleze.
Cu toate acestea ma voi consola cu verdele pe care copacii si-l vor pastra  si pe timpul verii si cu aerul acela proaspat si racoros al orei 7 dimineata, singura perioada din zi in care nu vom fi chinuiti de temperaturile desertice, nelipsite in ultimii ani.
Dar asta este cursul normal al lucrurilor, un anotimp este inlocuit de un altul, mai devreme sau mai tarziu si nu ne putem impotrivi. Putem insa astepta urmatoarea primavara, lucru pe care o sa il fac si eu!

Ce poate fi mai frumos decat o seara de sambata petrecuta in numele muzicii bune?

Destul de greu convinsa sa ies seara trecuta pentru ca pur si simplu "nu am chef", am mers totusi sa vad Publika live la Music Club. Desi poate sceptica initial, am ajuns si am asteptat cuminte sa vina band-ul si sa inceapa petrecerea cu toate ca muzica era deja in difuzoare si ma simteam pe "teritoriul" meu. Pentru ca da, muzica de aici nu se rezuma doar la "ingeri rupti", "fete misterioase" si altele. Aici muzica trece de granitele pe care clubbing-ul le-a stabilit, si se asculta muzica adevarata, incluzand rock, classic rock, pop si altele. In sfarsit au ajuns si baietii, si din momentul in care au urcat pe scena tot clubul era in picioare. S-au cantat melodii atat din repertoriul trupei, cat si cover-uri ale unor melodii faimoase.
Desi ii stiam oarecum pe baietii de la Publika, aseara m-au convins. Si-au mai castigat un fan, cu siguranta. Printre lucrurile care m-au convins la ei se numara: o voce extraordinara, band excelent, sonorizare buna, atmosfera, diversitate in melodii si lista ar putea continua.
Asa ca platind doar 15 lei intrarea puteti petrece o seara putin spus frumoasa si va recomand din toata inima sa mergeti acolo, nu doar la Publika, ci si la celelalte trupe, se merita! :)

To be with the ones you love most, the best thing! :)

Cuvantul care s-ar potrivi zilei de azi? "Minunata", cred ca e cel mai ok. O zi frumoasa, petrecuta cu persoane dragi, cu putin cam mult soare pentru o zi de mai, o oprire la cafenea si "asezonata" cu o plimbare in parc, locul ideal pentru a scapa de caldura din oras. Domnul Cismigiu m-a ajutat sa imi reincarc bateriile, cu racoarea lui, unde temperaturile nu pareau asa de agresive cu noi :D As fi putut ramane acolo pentru inca 3-4 ore, insa... datoria ne cheama! :)

Sa fim "fashion"! :)

Nu am inteles si nu cred ca voi intelege vreodata nevoia imperativa a anumitor domnisoare de a iesi in evidenta cu orice pret. Pana si in parc, am ajuns sa vad unele personaje cu tocuri de 15 cm, tinuta roz cat mai aprins(ca na, trebuie sa fim vazute!) si gentuta cu firma maaare, evident, tot roz. Nu pot spune decat: urat, urat, urat! :)

"Povestile unei inimi"-Diana-Florina Cosmin

In primul rand as vrea sa vorbesc despre ultima carte pe care am cumparat-o si care m-a impresionat in cel mai placut mod. Se numeste "Povestile unei inimi" si este scrisa de Diana-Florina Cosmin. Pot spune ca am citit pentru prima oara pasaje din carte si am aflat de Diana din revista Cosmopolitan, unde are o rubrica in fiecare luna. Pagina de luna trecuta m-a convins sa cumpar cartea si imediat ce am citit in revista, am facut si comanda online la editura. Au fost foarte rapizi, asa ca in 3 zile am avut cartea si totul era gata sa ma pun pe citit. Si nu, nu trebuie sa va lasati inselati de titlul cartii care mentioneaza si "lectii de viata si de iubire pentru fetele single". Sunt lectii de viata, trairi ale autoarei in care va veti regasi cu siguranta, daca nu in toate, in majoritatea sigur.
De asemenea, pot spune ca va crea dependenta, mie mi s-a intamplat. As fi citit intruna, de cand ma trezeam pana cand Mos Ene isi facea aparitia! Un alt lucru curios este ca am vrut sa notez diverse citate care m-au impresionat cel mai mult, insa daca ar fi dupa mine si dupa ce m-a impresionat cel mai mult ar trebui sa imi "notez" toata cartea! :D
Cartea beneficiaza si de o pagina proprie pe facebook, unde autoarea posteaza multe lucruri interesante dar si evenimente, stiri ce au legatura cu minunatele povesti. Acesta este linkul: http://www.facebook.com/povestileuneiinimi.
Si nu in ultimul rand, vreau sa o recomand tuturor din tot sufletul, asigurandu-va ca o veti mai citi,macar o data! :)
Iata si o imagine cu micuta "minune" despre care va vorbeam! Enjoy!

"Start"-ul meu

Acasa, zi de mai.Iata ca am si blog! Sunt incantata dar si emotionata, amandoua in acelasi timp! Sper sa fac o treaba buna aici si sa va placa ceea ce voi scrie pe viitor!