Ne mutăăăm!

Dragilor, cum vă spuneam aici, ne mutăm în casă nouă, eu şi blogul meu.
Şi facem asta pe georgianalungu.ro!
Nu suntem gata încă, mai avem de pus perdele, de zugrăvit, redecorat, dar suntem acolo! Să ne citim cu drag!

Plus sau minus?

Cu unii oameni rezonezi, cu alţii nu. Cu unii oameni te poţi simţi bine, cu alţii nu. Unii sunt oameni, alţii nu.
E simplu.

Şi, având în vedere viteza cu care trece timpul, având în vedere nisipul din clepsidră care se scurge şi se tot scurge, de ce să ne irosim vremea cu oameni care nu fac altceva decât să fie acolo, de decor? Ce să faci cu nişte oameni care nu fac decât să te tragă în jos, să îţi taie din elan şi să minimizeze fiecare fericire, oricât de măruntă?

Nu mai bine alegi varianta cea mai simplă? Nu mai bine te rezumi la a te înconjura doar de oamenii de la care ai ce învăţa, oamenii aceia cu care râzi până te doare burta şi care se bucură de succesele tale mai mult decât o faci tu? Pentru că ei sunt oamenii cărora, într-adevăr, le pasă! Ei sunt cei care merită cu adevărat să fugi în miez de noapte să le fii alături, ei merită atenţia şi sentimentele, grijile şi preocupările tale. Nu restul. Nu mâna de oameni care, când ţi-e bine, blesteamă zeii şi toate zeiţele!

Devine destul de jenant, ba chiar ridicol, să păstrezi anumite relaţii doar aşa, de complezenţă. Trase de păr, aş putea spune.

Oamenii care sunt făcuţi să rămână în vieţile noastre vor rămâne oricum. Vor apărea, poate, din senin, când ne aşteptăm mai puţin şi ne vor suprinde în cele mai plăcute moduri! Ei nu vor găsi scuze de la necazurile, dar mai ales de la bucuriile tale! Ei vor şti, dinainte să le spui, că azi astrele au complotat în favoarea ta şi că vrei să bei de fericire! Ba vor veni chiar ei cu vinul!

Clarificare: discutăm despre sutele de ,,prieteni" pe care ajungem să îi avem, deşi nu i-am întâlnit decât de trei ori, cu indulgenţă, şi care cred că îţi sunt şi mamă, şi tată, şi soră, şi atotştiutori, un fel de guru al lucrurilor bune pentru tine!

Ne zice bine imaginea asta, nu? Live, laugh, leap, love, listen, learn!

Se poate şi mai frumos?

Ceea ce mi se întâmplă în ultima vreme e destul de ciudat. Ciudat de frumos. Zic ,,ciudat" pentru că nu credeam că poţi cunoaşte, într-un timp atât de scurt, atât de mulţi oameni frumoşi, oameni care să îţi înţeleagă pasiunile şi cu care să te simţi atât de bine, deşi îi cunoşti doar de câteva ore. Şi asta nu face decât să mă facă fericită şi să îmi pună un zâmbet maare de tot pe faţă.

Şi fiindcă nu am mai scris de câteva zile, trebuie să povestim puţin, nu? :)

Buuun! Să o luăm cu începutul, cu ce am mai făcut eu zilele astea.

Vineri seara, a avut loc evenimentul de lansare Redd's Winter Collection, la Luna Cafe&Bistro, unde, împreună cu alte bloggeriţe drăguţe, am fost primele care am descoperit şi admirat colecţia de accesorii create de Josephine, o colecţie inspirată de gustul şi explozia de culoare a Redd's Cranberry. A fost un eveniment foarte reuşit şi organizat, într-o atmosferă cel puţin perfectă, unde am asistat la o prezentare foarte interesantă despre această minunată artă a accesoriilor preţioase, iar Josephine ne-a vorbit şi ea despre aceste bijuterii speciale pe care le-a creat şi de care ne-am îndrăgostit cu toatele! Şi, evident, am socializat, am cunoscut oameni noi şi interesanţi, pe care sunt nerăbdătoare să-i revăd!
 Pe lângă toate astea, trebuie să spun că sunt şi eu una din câştigătoarele unei perechi de cercei superbi din noua colecţie; cerceii sunt din argint şi cu cristale Swarovski, nişte bijuterii simple, dar de efect, pe care eu le voi purta cu mare drag pentru că sunt mândră de ei! Mulţumesc încă o dată, Anne pentru că ai ales ca şi eu să fiu una din câştigătoare şi mă bucur tare mult că te-am cunoscut! Sper să mai existe multe astfel de ieşiri!

Sâmbătă, a fost zi The Art of DAR, mai exact un eveniment foarte simpatic, ce a avut loc la Teatrul Evreiesc de Stat şi care a însemnat:
-,,Jocul Regilor", o piesă excepţională, o tragi-comedie ce surprinde povestea unui triunghi amoros format din doi bărbaţi şi o femeie, partea feiminină a piesei fiind interpretată magistral de actriţa Maia Morgerstern, aşa cum ne-a obişnuit;
-o prezentare a produsului exclusivist şi oferirea câte unui borcan fiecărui spectator cu gemurile sau mierea aceea minunată;
-am cunoscut-o pe Maia Morgerstern, yeyyyy! Fascinantă femeie, pe bune!;
-şi, în final, seara s-a încheiat cu o cină la un restaurant din apropierea teatrului, unde am fost înconjurată numai de ardeleni mândri şi frumoşi, alături de care am petrecut o seară minunată, plină de voie bună şi de bancuri cu sutele, zise de un maestru al lor! M-am simţit extraordinar între ei, deşi eram cea mai mică, un fel de Prâslea contemporan! :))

Mai jos este e o fotografie de la finalul piesei, când aplauzele nu conteneau, pe bună dreptate!

 

Moşul ştie!

Pentru că am fost cuminte anul ăsta( sau aşa ştie Moşul :D) cadourile au început şi să vină. Sunt destul de norocoasă, nu-i aşa?

Primul cadou a venit săptămâna asta, pe la început, printr-un trimis al Moşului, şi anume Mihaela. S-a gândit astfel să îmi ofere, de Moş, cum a spus ea, un domeniu al meu şi numai al meu. Un domeniu .ro al meu, pe care să scriu cu la fel de mult drag şi, sper eu, cu şi mai mult spor şi inspiraţie. Ştia că îmi doresc foarte mult şi s-a gândit ea că am mai ,,crescut" şi eu şi am nevoie de ceva pe măsură.

Şi s-a gândit bine. Cine să mă înţeleagă mai bine, dacă nu un scorpion de-ai mei? :)

Deocamdată noul blog nu este gata şi voi mai scrie aici pentru câteva zile, dar, imediat ce va fi totul pus la punct, veţi afla!

Aşadar, să nu ne mai lungim prea mult, mulţumesc Mihaela Ivan şi ACIP HOSTING pentru primul meu cadou de Crăciun! Happy, happy!

Blugii bloggeristici

Zilele astea au fost unele mai speciale. De ce? Pentru că, după mult timp, am avut ocazia, destul de rară, de a sta acasă şi de a lenevi. Mai mult sau mai puţin. De a mă trezi la ore în care ceilalţi deja s-au săturat de muncă. Da, da! Un răsfăţ!
Am zis minunată, dar am uitat să precizez că a fost, într-adevăr, aşa doar în primele două zile. După aceste două zile, mi s-a confirmat, pentru a o mie cincizeci şi una oară, că stilul ăsta de viaţă nu-i pentru mine. Mie-mi trebuie activitate, îmi trebuie agitaţie. Am constatat că lucrez mult mai bine sub presiune, în caz contrar am tendinţa să devin puuuţin neproductivă..Doar puţin, promit! :D
Şi, stând eu aşa, (că doar am avut timp!) mă gândeam cum ar fi să fiu sunată şi să mi se spună că în zece minute trebuie să fiu gata pentru un eveniment din acelea simandicoase, cu ţinute care mai de care? Sau să mă sune prietena mea cea mai bună, care nu locuieşte în România şi pe care o văd foarte rar, să mă roage să ieşim? Sau să fie urgent să ajung la facultate? Sau, pur şi simplu, am chef de o plimbare sau merg la cumpărături! Cu ce m-aş îmbrăca? Ce-aş lua din dulap din prima, fără ezitare?
Şi mi-am răspuns fără a sta prea mult pe gânduri că aş apela cu încredere la blugi! Îi port de când mă ştiu, de când eram micuţă de tot! Am trecut prin toate etapele: fuste, blugi evazaţi, drepţi, conici, skinny, albaştri, negri, gri! Ba chiar şi costum! Ptii, ce mândră mai eram de el! :))
Pe lângă asta, o pereche de blugi bine aleasă poate fi prietenul cel mai bun al unei persoane căreia nu îi plac prea tare schimbările astea de ultim moment, în care tot programul( în cazul meu, de lenevit! ) ţi se dă peste cap.
Uite, de exemplu, cu perechea asta de blugi de pe superjeans.ro ai putea să faci mai multe ţinute fără prea mult efort!
Cu nişte tocuri, o cămaşă alba sau ivoire şi un ruj roşu, sau cu un tricou, sau cu o bluză dintr-un material natural, lejer şi balerini, sau cu un pulover mare şi călduros! Oricum ai face, ei sunt potriviţi pentru orice ocazie, cu orice i-ai accesoriza!

Eu, una, m-am îndrăgosit puţin de ei! Moşule? :D

Bla bla bla

Nu mi-au plăcut niciodată oamenii care vor să arate că sunt ceva ce nu sunt şi, cel mai probabil, nu vor fi niciodată. Acei vânători de atenţie cu orice preţ, despre ei vorbesc!
Vor să fie centrul oricărui colectiv, să fie văzuţi, ascultaţi, iubiţi şi, eventual, idolatrizaţi! De ce? Pentru că ne-au făcut nouă, oamenilor de rând, acest bine imens de a se naşte! Nu ştiu ce am fi făcut fără ei!
Ce e mai grav e că, mulţi dintre ei, nu ies în faţă cu ceva care să merite, ceva relevant pentru context. Şi încă puţin mai grav e că, dacă eşti atât de naiv să crezi că poţi face ceva şi încerci vreo mişcare, orice, de a le explica, vei constata cât de mult te lupţi tu cu morile de vânt şi că îţi pierzi timpul destul de prost!
E destul de trist să vorbeşti doar aşa, să te afli în treabă! Ai putea face ceva mai bun pentru tine, dar şi pentru ceilalţi! De exemplu, ai putea să taci puţin, numai puţin, şi să te uiţi în jurul tău! Vei observa că nu toată lumea este entuziasmată şi nu se dansează de fericire că ai deschis din nou gura!
O persoană poate ieşi mult mai mult în evidenţă şi într-un mod mult mai frumos dacă tace şi face sau dacă spune mai puţine lucruri, dar mai bune decât cele zise de restul.
Nu ar fi mai frumos ca fiecare să îşi vadă de lungul nasului, să îşi ştie locul şi să îşi controleze aceste puseuri de self-confidence cam dese, care nu sunt întotdeauna fundamentate?
Lumea ar fi un loc mult prea bun fără aceşti clevetitori, deseori destul de agasanţi, sau cu ei, dar ceva mai ,,cuminţi"!
Ştiu, a fost o postare destul de acidă, mi-aş dori să nu trebuiască să scriu despre aşa ceva, dar mai trebuie să ne spunem şi noi of-urile, nu? :)

Şi gata. Punct!

Aşa, pe final

Că tot vine sfârşitul de an şi se apropie cu paşi repezi, m-am gândit să mă uit puţin în spate, să mă analizez puţin.
Şi nu, nu voi face nicio analiză financiară, nu voi calcula câţi bani am cheltuit, pe ce, cât am investit şi cât am irosit.
Mi-am propus să fac o listă cu ce am învăţat în 2012. Şi pot spune că am învăţat multe, întrucât a fost un an destul de plin şi de intens. Din toate punctele de vedere.
Luând-o în ordine cronolgică, încă de la începutul lui, 2012 m-a învăţat că niciodată nu trebuie să spun ,,niciodată". Atunci când te aştepţi mai puţin, oameni odinioară dragi revin în viaţa noastră, se infiltrează ei cumva şi rămân acolo mult timp, încălzindu-ne sufletele atunci când avem mai mare nevoie şi nu numai.
Am învăţat că viaţa nu-i întotdeauna corectă şi, oricât ne-am dori, nu avem ce face în privinţa asta, decât să zâmbim. Nimic nu înnebuneşte mai mult oamenii decât să zâmbeşti atunci când, zic ei, nu ai niciun motiv.
2012 mi-a mai arătat că cele mai frumoase şi intense iubiri sunt cele care îşi fac apariţia atunci când te aştepţi mai puţin şi de la cine te aştepţi mai puţin. Acordă o şansă!
Tot anul ăsta am învăţat că poţi avea surprize minunate din partea unor oameni de la care nu te-ai fi aşteptat. Descoperi persoane minunate în fiecare zi. Trebuie doar să vrei să le vezi.
Oamenii vin şi pleacă. Mai repede decât ne-am imagina, dar, mai ales, mai repede decât ne-am dori. Azi îi ai, mâine şi-au şi luat bagajele şi au fugit. Unde? Spre alţii, unde se duc cu bagajul lor de sentimente, de trăiri, dat şi cu ceva luat de la tine.
Mi s-a confirmat de câteva milioane de ori anul ăsta că nu există ,,nu pot", ci doar ,,nu vreau". Trebuie doar să vrem suficient de mult să facem ceva şi vom găsi cumva calea. Pentru că adevăratele dorinţe nu rămân la stadiul de dorinţe.
Atunci când te aştepţi mai puţin, când te crezi pierdut şi fără vreo urmă de speranţă, fix atunci te loveşte fericirea. Şi o face bine de tot, nu aşa oricum! Valabil şi pentru inversul situaţiei.
Ca să nu uităm, nu toţi cei care pretind a-ţi fi alături când ţi-e mai greu pentru că le pasă, o fac, nu întotdeauna, pentru că într-adevăr aşa e. Am auzit cu toţii de curiozitate, nu? :)
Tot în anul ăsta minunat am mai decoperit câtă invidie şi cât interes se învârte în jurul unei aşa-zise prietenii.
Şi mai ştiu ceva: întotdeauna putem mai mult. Întotdeauna suntem în stare să ne ridicăm, chiar dacă nu conştientizăm pe moment. Întotdeauna suntem mai puternici decât ar vrea şi ar crede restul. Avem resurele necesare pentru a renaşte de fiecare dată, după fiecare bătălie pe care am pierdut-o.
Şi cu toate astea nu suntem nişte învinşi. De fiecare dată găsim resursele necesare pentru a porni, din nou,  încrezători la drum.
Toate astea plus ce ne zice imaginea de mai jos. :)

Hai că am rămas cu ceva din anul ăsta, cred! Voi ce aţi învăţat în 2012?

Întuneric

,,Mă-ncălzeam cu tine. Mă ridicam datorită ţie. Mă-mbătam cu tine. Te vedeam, mă luminam.
Te iubeam nebuneşte. Aş fi făcut orice să nu mi te ia nimeni, să rămâi acolo, să fii al meu.
Te aveam şi te-aş fi vrut din nou şi din nou. Şi tu simţeai la fel, până atunci. Până când altceva ai vrut. Până când sentimentele nu au mai coincis. Până când NOI nu mai eram parte din acelaşi film.
Mă ademeneai de fiecare dată cu poveşti şi cu al tău farmec de care eşti atât de conştient!
Mă-mpăcai mereu cu acelaşi mincinos ,,Te iubesc! " şi mă luai la piept şi mă ţineai aşa de strâns că aproape mă lăsai fără răsuflare.
M-ai privit în ochi, mi-ai luat faţa între palme şi mi-ai zis că nu poţi fără mine. Jurai şi ziceai în gura mare. Ce prostie să te cred! Dar până şi tu îmi ziceai că atunci când te loveşte dragostea, devii mut, orb, surd, paralizezi. Şi eu am paralizat. Nici eu nu am văzut şi nici nu am înţeles nimic. Sau poate nu am vrut. Nu mai ştiu nici eu.
Şi după tine am paralizat. De dor, de greu, de tine. Habar nu ai avut. Acum te întorci la mine, mă rogi să iert, să uit. Crezi tu că aş putea uita tot? Toată agonia, toată nebunia, toată recuperarea şi toate încercările, de cele mai multe ori, nereuşite de-a mă ridica? Ca să-ţi şi răspund, nu, nu pot uita. Nu pot să şterg cu buretele şi să ne prefacem că nimic nu a fost.
Nu-i nimic, alt soare voi găsi. Acum, mâine, peste 10 ani, asta-i treaba mea.
Momentan, m-am obişnuit şi aşa, pe întuneric. Am învăţat să văd în întuneric, nu mai bâjbâi, nu mai cad. Acum merg dreaptă, cu privirea înainte, cunoscând în detaliu calea, fiecare lucru pe care l-am învăţat pentru a-mi ,,lumina" cărarea pe care am apucat-o.
Şi da, ştiu că m-ai aduce la extaz din nou, dar vezi tu, trecutul nu poate fi şters. Ştii bine că ne-ar urmări pretutindeni. Ar fi nelipsit din vieţile noastre, din zile, din nopţi, din casă, din pat, de oriunde.
Hai s-o lăsăm aşa. Să ne vedem de viaţă, lasă-mă în întunericul meu. Nu mai vreau flash-uri care să mă orbească.
Lasă explicaţiile banale, pe care le ştiu atât de bine! Pleacă şi-nchide uşa după tine, s-a lăsat răcoare!"

Ce faci când te simţi singur?

Dacă cineva ar veni la mine şi m-ar întreba asta, cel mai probabil i-aş spune: ,,Eu zic să te mai gândeşti puţin şi îţi vei da seama că nu eşti deloc singur. Îţi ai părinţii, prietenii, iubitul/iubita, colegii, etc."

Ştiu, depinde ce înţelege fiecare prin ,,singur" şi la ce fel de singurătate se referă.

Indiferent ce persoane ne-ar lipsi, ce oameni dragi am vrea aproape, dar nu se poate să-i avem, trebuie să înţelegem că niciodată, dar niciodată nu suntem singuri! Mai sunt vreo şapte miliarde de oameni afară.

Ştiu, ţi-e greu să asimilezi asta şi simţi că cerul tocmai ţi-a picat în cap, dar nu dispera! Nu e dracul aşa negru precum pare!

Poate e mai bine aşa. Poate chiar aveai nevoie de o perioadă de timp doar on your own. De când nu te-ai mai răsfăţat tu pe tine? De când nu ai mai făcut doar ce-ţi place?

De ce să nu îţi dedici doar ţie o zi, o zi în care să citeşti în parc, să mergi la un concert sau la un film? Trebuie să existe un ,,ceva" care să te ajute. Întotdeauna există. Că nu vrei să-l vezi, asta-i altceva! Nu, ajutorul ăsta nu va veni imediat, ci uşor-uşor. Fiecare lucru pe care-l faci pentru tine, fiecare lucru care te împlineşte, este o cărămidă pusă la baza sufletului tău răvăşit şi încercat de multe şi de mulţi!

Şi nu, nu-ţi căuta alinarea doar în oameni. Nimeni nu-ţi ştie sufletul mai bine decât tine, nimeni nu simte ceea ce tu simţi şi ce îţi face bine şi ce nu.

Poate acum toate astea nu au nicio însemnătate, dar crede-mă! Îţi vorbeşte o persoană trecută prin stările alea şi care le-a încercat pe toate, în disperarea de a le depăşi.

(Da, postarea asta-i pentru tine, te ştii tu! )

Excepţii

Sunt oameni şi oameni în jurul nostru. Observăm felurite caractere şi tipologii. Că sunt mai bune sau mai puţin bune, asta depinde de norocul fiecăruia.

Eu, de ceva timp, aproape că mă cred o norocoasă! De ce? Pentru că mi-a fost dat să întâlnesc o mulţime de oameni frumoşi, nu numai fizic, care mi-au dat adevărate lecţii de viaţă şi de la care am numai de învăţat.

Mi-au arătat că există şi excepţii de la ,,regula" de zi cu zi( aceea cu oamenii răi, pe interes, care ar călca si pe cadavre pentru a-şi atinge scopurile). Ei sunt excepţiile mele.

Mi s-a demonstrat că lumea nu e în proporţie de 90 % defectă, aşa cum tindeam să cred în ultima vreme.

Oamenii ăştia mi-au servit bunătate pe pâine, mi-au fost alături când nu mi-era prea clar cine sunt, ce vreau şi încotro mă îndrept. M-au ajutat să pun cap la cap acest puzzle, să potrivesc fiecare piesă cu locul ei şi să revin pe linia de plutire.

Oamenii ăştia au crezut şi cred în mine şi îmi amintesc, atunci când mai uit eu, şi-mi amintesc că viaţa asta-i aşa frumoasă, în ciuda ,,furtunilor" prin care suntem nevoiţi să mai trecem din când în când.

Tot oamenii ăştia au un loc foarte special în inima mea şi cu siguranţă se vor regăsi în aceste rânduri.

Ei ştiu despre ce vorbesc. Şi mai ştiu că întotdeauna voi fi acolo pentru ei, indiferent de ,,vremea" din viaţa mea. Că e bună, că e rea, nu contează. Aceştia merită asta şi de mii de ori mai mult.

Sursă foto aici.

Reloaded smile, Open Pub, ora 22:00

Ştim cu toţii cât de nebună poate fi perioada asta. Toată lumea intră într-o febră acută a cumpărăturilor, toţi căutăm cadoul perfect, dar şi visăm la unul.

Şi mai ştim ceva: acum câţiva ani buni, când eram puţin mai mici, făceam liste, scriam scrisori kilometrice, pentru a le trimite Moşului care aproape mereu ne aducea cadoul mult-dorit. Poate şi în plus.

Da, noi am avut acest noroc, dar nu toţi îl au. Nu toţi copiii au norocul de a petrece sărbători frumoase şi pline de cadouri. Nici măcar nu speră. Tot ce fac ei este să se resemneze şi să spere că anul viitor va fi altfel.

Dar pentru asta suntem noi aici! Putem să facem ceva pentru câteva suflete, putem să aducem zâmbetele pe feţele lor frumoase şi inocente. Dacă stăm şi îi compătimim, nu se rezolvă nimic.

Însă, cu un gest mărunt, puteţi face o faptă măreaţă. Faceţi câteva suflete fericite.

Tot ce este de făcut este să veniţi mâine seară, la Open Pub, la ora 20:00. Pentru intrare trebuie să plătiţi o sumă începând de la 10 lei. Toţi banii strânşi vor fi donaţi integral Aşezământului social Sfinţii Arhanghel ,,Mihail şi Gavriil".

În cadrul evenimentului veţi putea viziona, dar şi cumpăra lucrările artistului Claudiu Diac, veţi asista la un spectacol oferit de primul ventriloc român, Eduard Andrei şi, începând cu ora 22:00, va avea loc un concert marca ,,The Speakers".

Mai multe detalii puteţi găsi aici, pe pagina de facebook a evenimentului.