Oare de ce ne incapatanam de atatea ori sa investim atat de multe sentimente intr-o "afacere" despre care stim inca de la inceput ca se indreapta sigur catre insolventa?
Tintim catre un anumit domeniu, gasim "obiective", facem proiecte, municm, cladim caramida cu caramida baza, avem "afacerea" pusa pe picioare si atunci cand se afla pe culmile succesului se produce inevitabilul:"falimentul" sentimental".
De ce? Pentru ca inca de cand puneam bazele, caramizile-cum spuneam mai sus, nu suntem atat de atenti pe cat ar trebui. Le alegem la intamplare poate, mai ciobite, mai uzate, baza nu este atat de solida pe cat trebuie, la primul "cutremur" se prabuseste si astfel ia baza de unde nu-i! :) Si...unde baza nu e, nimic nu e!
Adica... Unde dragoste nu e, nimic nu e ! :(
RăspundețiȘtergereSe poate spune si asa.
Ștergereproblema cred k este in acelasi timp foarte simpla cat si foarte complicata. Sa incep cu inceputul:D. Nu cred in expresia: investesc intr-o afacere, e fals. Daca investesti in ceva, cu siguranta investesti in tine, ca individ, dovada clara fiind simtul de autoconservare bine dezvoltat, de care majoritatea nu suntem constienti. Cu siguranta, frica de singuratate si evident alte motive:), te imping sa investesti in aceasta "afacere" si nimeni, de la facerea lumii, nu a putut dovedi cu certitudine (100% sanse) ca un eveniment sa se intample. Sa fiu mai succint, asa e viata si se mai intampla.
ȘtergereIn al 2-lea rand, exista desigur diferite perioade ale unei persoane pe durata vietii sale:). Probabil k la 20 si ceva, o solutie ar fi sa te rezumi la a trai viata cu ce iti poate oferi, a intelege cat poti si evident a merge mai departe. Evident ca cel mai tare examen al vietii e atunci cand spui "da" la primarie si nu la biserica:). Sa nu crezi k esti prima persoana de pe terra care in decursul istoriei isi planifica ceva si esuaza in a realiza ce si-a propus, iar daca ai avea numai succes in ceea ce iti propui probabil k viata ar deveni plictisitoare. Cu toate acestea orice sut in fund e un pas inainte si e bine ca inainte de a iti genelazila experientele in deceptii, sa privesti si partea plina a paharului. ....parerea mea:D
...cu siguranta tot ce ai scris tu este adevarat, insa si eu, aidoma unuei persoane de pe Fb cu masoneria lui la care nu ii dau nume :), incerc sa imi regasesc obsesiile in toata activitatea mea, exact ca in melodia "Vicii" de la Prazitii :P
RăspundețiȘtergereEste punctul tau de vedere si il respect :)
ȘtergereIar aici este vorba in general, nu despre ceva anume, este vorba despre ceva ce am observat de-a lungul timpului.