joi, 27 septembrie 2012

Ochii care nu se văd, se uită? Ori ba?

Ochii care nu se văd, chiar se uită? Asta am fost întrebată azi.
Dintr-un puşeu de optimism, am răspuns un ,,Da!" cât se poate de hotărât. Şi chiar credeam asta. Mai târziu, însă, la o ,,privire" mai atentă asupra subiectului, am realizat că nu, nu-i aşa. De fapt, ca să fie mai corect, nu se uită de tot. Dar ca să fiu mai clară, aici nu vorbesc de sentimente încă vii. Vorbesc despre amintiri, despre mici nostalgii.
Am fi prea ipocriţi, prea disperaţi să fim ,,bine", să nu ne mai pese, dacă am spune că una din persoanele alea importante, care trece prin viaţa noastră şi îşi lasă o amprentă foarte puternică, nu ne mai trezeşte nicio amintire, nu te face să zâmbeşti când îţi aminteşti de unul din momentele alea în care erai atât de fericit.
Cred că este mai mult decât important să fim corecţi cu noi înşine, să ne acceptăm trăirile, să le lăsăm să fie, pentru că, dacă ni le reprimăm aşa, tot timpul, este foarte posibil ca, atunci când ţi-e lumea mai dragă, să apară declicul şi să se producă inevitabilul, adică să clacăm.
Eu înţeleg nevoia de a trece peste momentul aiurea, de a a fi bine, dar nu aşa. Nu minţindu-ne. Nu încercând să ne impunem un neadevăr. 
Şi repet: nu vorbesc despre sentimente încă vii( nu de alta, dar ar fi chiar penibil ca, după zece ani, tu să suferi după o persoană sau încă să te doară o anumită întâmplare), vorbesc de un fior, nu neapărat plăcut, care îţi pune în lumină ceea ce tu lăsasei de mult timp undeva, în spate.


P.S. : floricelele de mai sus fac parte din familia Boranginaceae, se mai numesc şi ,,Myosotis" sau, pe româneşte, ele sunt ,,florile de nu-mă-uita"! :)

7 comentarii:

  1. eu zic cu siguranta,nu se uita!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. tot eu ;)) am zis cu siguranta,dc? pai nu crezi ca cel care este de parere ca acei ochi se uita,nu crezi ca este o scuza?mai ales la cei ce le este teama sa arate ce simt cu adevarat?Daca ai o anumita simpatie pt aceea persoana sau poate putin mai mult,cu sigurana chiar nu poti asa sa treci peste asta si gata.La mine cred ca s-a inteles asta,ca am uitat ochii pe care nu i-am mai vazut. Oricum in anumite situatii,in anumite imprejurari,in preajma anumitor persoane omul poate sa para in anumit fel,nu felul in care el este in interior,dar cateodata nu avem de ales...dar cu timpul...poate putem sa ne reparam ceea ce am gresit,sau sa aratam ca nu am uitat acea persoana,acei ochi.

      Ștergere
    2. În primul rând, celor de care zici tu că le este teamă să arate ceea ce simt poate li se întâmplă asta din dezamăgiri anterioare şi alte astfel de prostii. Adică, oricât ai ţine la o persoană şi oricât ai vrea-o lângă tine, trebuie să ai şi un orgoliu. Nu zice nimeni să nu lupţi, dar totul până la o limită. Şi referitor la partea cu ,,in anumite situatii,in anumite imprejurari,in preajma anumitor persoane omul poate sa para in anumit fel,nu felul in care el este in interior,dar cateodata nu avem de ales..."... Mi se pare o mare porcărie să te prefaci că eşti într-un fel pentru a demonstra altora ceva. Consider că nu trebuie demonstrat nimănui nimic.

      Ștergere
    3. "În primul rând, celor de care zici tu că le este teamă să arate ceea ce simt poate li se întâmplă asta din dezamăgiri anterioare" -te-ai descris acum? da ai dreptate,dar dupa poate sa mai apara si regretul ca dc nu ai aratat ce simti...dar parca este ca la jocuri de noroc...trebuie sa risti...dar cateodata risti de pea multe ori pana cand nu mai ai curaj,nu?:(

      Ștergere
    4. Şi dacă m-aş fi descris pe mine, care ar fi problema? Cu toţii trecem prin asta la un moment dat. Aşa-i legea firii. Viaţa nu poate fi numai roz. :)

      Ștergere
    5. hei...dar nu este nici o problema!chiar imi pare rau si nu stiu cat de mult te cunosc,dar nu ai merita asta,sa dai peste dezamagiri!(chiar asa cred eu/parerea mea)

      Ștergere