marți, 4 septembrie 2012

Sunt fericit pentru că sunt, nu pentru că lui i-a mers mai rău

Probabil ştim cu toţii expresia ,,Dacă moare capra mea, să moară şi capra vecinului!". E atât de familiară unora şi nu înţeleg cum unii oameni pot gândi aşa.
De ce să nu te bucuri pe deplin de succesul tău, în loc să stai şi să cauţi, să afli dacă cineva a făcut mai bine sau cuiva îi merge mai bine? Sigur, la prima vedere, asta se poate numi spirit competitiv, dar până la un anumit punct. Până în punctul în care acest spirit competitiv devine bolnăvicios.
Desigur, nu zic să te plafonezi şi să rămâi la acelaşi nivel, poate nu cel mai bun, dar nici să îţi trăieşti viaţa din satisfacţia că altcuiva i-a mers mai prost decât ţie sau cu teama că cineva te va întrece. Se poate întâmpla oricând, nimeni nu-i perfect.
Sunt sigură că fiecare dintre noi are şi momente mai bune şi momente mai puţin bune. Nu cred că atunci când am obţinut un rezultat bun la un proiect, am primit recunoştinţă din partea şefului, trebuie să credem că dacă unui coleg i-a mers nu la fel de bine, asta ne va spori nouă fericirea. Poate funcţionează în cazul unora, în cazul celor nu ştiu ce-i aia bucurie de a trăi, de a profita de fiecare zi şi de a savura fiecare moment, cu bunele şi relele care îl însoţesc.
Am făcut cu toţii asta în mod sigur, prin şcoală, pentru a ne scuza nota, spunând că ,,Da, dar Maria a luat şi mai puţin!". Dar şcoala a trecut. Acum suntem oameni cu nişte ani în spate, cu o experienţă şi, teoretic, ceva caracter şi bun-simţ.
De ce, dacă mie mi-a mers prost şi sunt trist, nu am chef de nimic, să induc această stare şi lui X? Ce rezolv?
De ce, dacă X este fericit şi eu nu, să încerc sau chiar să fac ceva să îi stric bucuria şi buna-dispoziţie? Mie mi-ar plăcea, oare, să mi se facă aşa?



3 comentarii:

  1. Cred ca uneori noi oamenii facem asta involuntar. Cred ca avem acest instinct. Daca noua nu ne iese ceva bine, e cumva "placut" sa stii ca mai este cineva in aceeasi situatie, ca nu esti singurul "altfel". Probabil, nu stiu...
    Apoi referitor la starile de suparare, le putem transmite usor celor din jur, din simplul motiv ca uneori e greu sa te abtii sau sa te prefaci...
    Dar cand faci rau voluntar cuiva, asta este alta treaba, asta nu mai este o intamplare, este rautate si lipsa de bun simt. Partea prosta este ca din ce in ce mai multe persoane sunt asa :(

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da... Din pacate eu vad tot mai des astfel de oameni care fac rau in mod voluntar si asta nu poate sa imi lase decat un gust amar si sa ma intristeze :(

      Ștergere
    2. imi pare rau sa aud asta :(

      Ștergere