Cât orgoliu? Cât cuprinde!

,,Ce-ar fi dac-am lăsa şi noi odată orgoliile deoparte şi ne-am spune tot? Tot ce eu aş vrea să ştiu, nu ce crezi tu că mi-ar plăcea să ştiu. Tot ce tu ar trebui să ştii, nu ce ai vrea să ştii.
Mai las-o naibii de mândrie şi hai să nu mai lăsăm timpul să treaca aşa pe lângă noi. Ştim prea bine cât ne rănim şi hăul ăsta dintre noi nu se va micşora aşa. Hai să lăsăm calea complicată să fie descurcată. Ce-atâtea poveşti alambicate? Tu nu te-ai săturat?
O viaţă avem şi nu trebuie să ne-o petrecem cu astfel de copliării, ştii prea bine.
Chiar tu-mi spuneai că ţi-e frică de timp. Ţi-e frică pentru că trece mult prea repede şi mereu, dar mereu, îţi ia numai persoane dragi de lângă tine.
Nu e mai simplu, oare, să recunoaştem că am greşit? Şi tu, şi eu. E mai corect.
Tu eşti mai iute la mânie, ştiu. Eu sunt încăpăţânată, o ştii. De ce să ne mai ascundem după deget?
Poate amândoi am acţionat după primul instinct şi abia după ne-am dat seama de greşeală.
Parcă mă-ncearcă un dor."