Niciodată ai mei nu m-au forţat să aleg un drum, nu m-au obligat să fac o alegere. Mi-au lăsat mână liberă. Am avut posibilitatea să iau propriile decizii, să fac ce cred că este mai bine pentru mine încă de la cele mai mici vârste, având încredere în mine şi în capacitatea mea de a distinge binele de rău . Desigur, am şi greşit. Dar, asa cum spune şi un vechi proverb latin, "Errare humanum est."
Cu toate că poate am avut de suferit de pe urma alegerilor mele, mă bucur că am avut posibilitatea să greşesc pentru că astfel am reuşit să învăţ pe propria-mi piele o lecţie, să mi-o însuşesc şi să ştiu pe viitor ce-i de făcut.
De aceea nu îi înţeleg pe acei părinţi care îşi obligă copiii să aleagă liceul, facultatea, cariera pe care ei şi-o doresc, fără să mai ţină cont de ceea ce ar fi mai bine pentru copii, de ceea ce aceştia şi-ar dori. Poate că vor ce este mai bine pentru fiii lor, dar asta nu-i scuză că nu le lasă libertatea de a alege, de a-şi croi propriul drum, de a trece prin diverse întâmplări menite să îi ajute să vadă lumea exact cum este ea pentru a fi pregătiţi pentru anii ce îi aşteaptă.
Aşa că...pe final, nu pot spune decât că le sunt extrem de recunoscătoare alor mei şi întotdeauna le voi fi pentru că, poate suna ciudat, m-au lăsat să greşesc!
Cu totul de acord!
RăspundețiȘtergere:)
Ștergere