marți, 11 decembrie 2012

Bla bla bla

Nu mi-au plăcut niciodată oamenii care vor să arate că sunt ceva ce nu sunt şi, cel mai probabil, nu vor fi niciodată. Acei vânători de atenţie cu orice preţ, despre ei vorbesc!
Vor să fie centrul oricărui colectiv, să fie văzuţi, ascultaţi, iubiţi şi, eventual, idolatrizaţi! De ce? Pentru că ne-au făcut nouă, oamenilor de rând, acest bine imens de a se naşte! Nu ştiu ce am fi făcut fără ei!
Ce e mai grav e că, mulţi dintre ei, nu ies în faţă cu ceva care să merite, ceva relevant pentru context. Şi încă puţin mai grav e că, dacă eşti atât de naiv să crezi că poţi face ceva şi încerci vreo mişcare, orice, de a le explica, vei constata cât de mult te lupţi tu cu morile de vânt şi că îţi pierzi timpul destul de prost!
E destul de trist să vorbeşti doar aşa, să te afli în treabă! Ai putea face ceva mai bun pentru tine, dar şi pentru ceilalţi! De exemplu, ai putea să taci puţin, numai puţin, şi să te uiţi în jurul tău! Vei observa că nu toată lumea este entuziasmată şi nu se dansează de fericire că ai deschis din nou gura!
O persoană poate ieşi mult mai mult în evidenţă şi într-un mod mult mai frumos dacă tace şi face sau dacă spune mai puţine lucruri, dar mai bune decât cele zise de restul.
Nu ar fi mai frumos ca fiecare să îşi vadă de lungul nasului, să îşi ştie locul şi să îşi controleze aceste puseuri de self-confidence cam dese, care nu sunt întotdeauna fundamentate?
Lumea ar fi un loc mult prea bun fără aceşti clevetitori, deseori destul de agasanţi, sau cu ei, dar ceva mai ,,cuminţi"!
Ştiu, a fost o postare destul de acidă, mi-aş dori să nu trebuiască să scriu despre aşa ceva, dar mai trebuie să ne spunem şi noi of-urile, nu? :)

Şi gata. Punct!


2 comentarii: