Aşa, pe final

Că tot vine sfârşitul de an şi se apropie cu paşi repezi, m-am gândit să mă uit puţin în spate, să mă analizez puţin.
Şi nu, nu voi face nicio analiză financiară, nu voi calcula câţi bani am cheltuit, pe ce, cât am investit şi cât am irosit.
Mi-am propus să fac o listă cu ce am învăţat în 2012. Şi pot spune că am învăţat multe, întrucât a fost un an destul de plin şi de intens. Din toate punctele de vedere.
Luând-o în ordine cronolgică, încă de la începutul lui, 2012 m-a învăţat că niciodată nu trebuie să spun ,,niciodată". Atunci când te aştepţi mai puţin, oameni odinioară dragi revin în viaţa noastră, se infiltrează ei cumva şi rămân acolo mult timp, încălzindu-ne sufletele atunci când avem mai mare nevoie şi nu numai.
Am învăţat că viaţa nu-i întotdeauna corectă şi, oricât ne-am dori, nu avem ce face în privinţa asta, decât să zâmbim. Nimic nu înnebuneşte mai mult oamenii decât să zâmbeşti atunci când, zic ei, nu ai niciun motiv.
2012 mi-a mai arătat că cele mai frumoase şi intense iubiri sunt cele care îşi fac apariţia atunci când te aştepţi mai puţin şi de la cine te aştepţi mai puţin. Acordă o şansă!
Tot anul ăsta am învăţat că poţi avea surprize minunate din partea unor oameni de la care nu te-ai fi aşteptat. Descoperi persoane minunate în fiecare zi. Trebuie doar să vrei să le vezi.
Oamenii vin şi pleacă. Mai repede decât ne-am imagina, dar, mai ales, mai repede decât ne-am dori. Azi îi ai, mâine şi-au şi luat bagajele şi au fugit. Unde? Spre alţii, unde se duc cu bagajul lor de sentimente, de trăiri, dat şi cu ceva luat de la tine.
Mi s-a confirmat de câteva milioane de ori anul ăsta că nu există ,,nu pot", ci doar ,,nu vreau". Trebuie doar să vrem suficient de mult să facem ceva şi vom găsi cumva calea. Pentru că adevăratele dorinţe nu rămân la stadiul de dorinţe.
Atunci când te aştepţi mai puţin, când te crezi pierdut şi fără vreo urmă de speranţă, fix atunci te loveşte fericirea. Şi o face bine de tot, nu aşa oricum! Valabil şi pentru inversul situaţiei.
Ca să nu uităm, nu toţi cei care pretind a-ţi fi alături când ţi-e mai greu pentru că le pasă, o fac, nu întotdeauna, pentru că într-adevăr aşa e. Am auzit cu toţii de curiozitate, nu? :)
Tot în anul ăsta minunat am mai decoperit câtă invidie şi cât interes se învârte în jurul unei aşa-zise prietenii.
Şi mai ştiu ceva: întotdeauna putem mai mult. Întotdeauna suntem în stare să ne ridicăm, chiar dacă nu conştientizăm pe moment. Întotdeauna suntem mai puternici decât ar vrea şi ar crede restul. Avem resurele necesare pentru a renaşte de fiecare dată, după fiecare bătălie pe care am pierdut-o.
Şi cu toate astea nu suntem nişte învinşi. De fiecare dată găsim resursele necesare pentru a porni, din nou,  încrezători la drum.
Toate astea plus ce ne zice imaginea de mai jos. :)

Hai că am rămas cu ceva din anul ăsta, cred! Voi ce aţi învăţat în 2012?