O viaţă avem, numai una!

Ne lamentăm  adesea că viaţa e nedreaptă, că nimic nu ne iese, că ne-am mai îngrăşat un kilogram.
Ne pierdem timpul iubind oameni care nu o fac şi ei la rândul lor, ba chiar aduc şi suferinţă în viaţa noastră. Da, da! Am zis bine! Ne pierdem timpul la propriu! Viaţa e atât de scurtă şi noi ne-o irosim aiurea încercând să ţinem aproape oameni care vor să plece, încercând să facem pe super-eroii când suntem doar nişte fiinţe umane, cu un corp şi un suflet, lipsite de super-puteri şi doar cu o viaţă, nu cu nouă.
Unii chiar îşi bat joc de acest dar minunat, şi anume viaţa, în timp ce alţii se luptă pentru o zi în plus pe acest pământ. Unii sunt atât de egoişti şi ajung să îşi ia viaţa la primul hop!, pe când alţii cu atâtea planuri, în puterea vieţii, care chiar îşi doresc să realizeze ceva, să lase ceva în urmă sunt doborâţi într-o secundă şi dispar. Dispar lăsând în spate atâţia oameni care îi iubesc, dar şi un râu de lacrimi şi de suferinţă din partea noastră, a celor care rămânem aici, care va trebui să ne obişnuim cu absenţa voastră, a celor plecaţi mult prea devreme dintre noi.
În seara asta, odată cu vestea pe care am primit-o, ochişorii mei s-au deschis laaarg de tot, fruntişoara mea s-a ridicat sus de tot şi am conştientizat multe lucruri. Mi-am dat seama de cât de scurtă şi imprevizibilă e viaţa şi de azi nu voi mai lăsa orice lucru mărunt să mă macine, nu voi mai lăsa o zi să treacă fără să râd copios şi fără să spun ,,Te iubesc!" celor dragi şi mă voi bucura din plin de ceea ce sunt şi de cei din jurul meu, pentru că în secunda doi pot să nu mai fiu, ei pot să nu mai fie.

Sursă foto aici.